Pe o terasă urbană cochetă, între două lumi: în stânga, silueta unei bănci monumentale, cu geamuri reflectând graba orașului; în dreapta, la umbra unei case de ajutor reciproc cu tencuiala proaspăt vopsită și afișe cu „fond social” și „dobândă cu suflet”, stăteau cei doi. Un cappuccino și un ceai verde se înfruntau, la fel ca stăpânii lor.
Averescu – în scaun rulant, cu un aer de tânăr investitor ce tocmai a descoperit un nou ETF cu promisiuni amețitoare.
Chivernisescu – nevăzător, bastonul sprijinit de masă, cu mișcări calculate și vocea calmă a cuiva care a făcut pace de mult cu ritmul economiei.
– Chivernisescule, ai stat drept în cabina de vot? – râde Averescu, rotind rapid roțile scaunului său rulant într-o piruetă scurtă, ca un trader entuziast când prinde un pont bun.
– Nu m-au lăsat să intru cu bastonul ridicat ca pe o sabie. Au zis că e zi de reflecție, nu de duel. – zâmbește Chivernisescu.
– Dar zi-mi tu, oracol de economie domestică, unde îți ții comoara? Sub saltea sau în bitcoin?
– Economisirea nu-i nici reluarea votului, nici băgatul în urne. E gestul tău zilnic, conștient. Poate fi un depozit la bancă – stabil, fără emoții. Sau un fond social la casa de ajutor reciproc – uman, solidar. Sau, dacă ești ca tine, cu sânge de rachetă, fonduri de investiții.
– Bine, dar tot trebuie să te miști! Nu merge doar să pui bani într-un borcan și să te porți cu el ca și cum ai fi la meditație zen: să-l privești fix sperând că înflorește dobânda.
– Ba chiar merge – dacă cânți ca Bach. Fiecare leu e o notă. Pus corect în partitură, ajunge simfonie. Ca Beethoven: a fost surd, dar a scris ce alții n-au auzit niciodată. Dacă îți faci timp să-ți orchestrezi veniturile și cheltuielile, în timp iese o capodoperă. Aia în care nu mai ai nevoie de aplauze din cinci în cinci ani.
– Adică dacă eu, un amator de câștiguri rapide, pun 100 de lei într-un fond, și mă uit la el cum înflorește…?
– …e ca și cum ai vota în avans pentru libertatea ta financiară. Și ghici ce: nimeni nu-ți poate anula votul.
– Mda. Deci economisirea nu e plictisitoare. E discretă. E o revoluție lentă, dar sigură.
– Exact. Averea nu vine doar din lovituri de piață. Vine din consecvență. E ca cititul în Braille: nu vezi literele, dar le simți sensul – și te duc mai departe.
– Ei bine, Chivernisescule, m-ai convins. Poate că nu e cool să economisești. Dar e genial să nu-ți fie frică de mâine.
– Și mâine începe azi. Cu fiecare leu lăsat să lucreze pentru tine. Nu pentru promoții de weekend.
În fundal, clopotul unei biserici bătea amiaza, iar lumea mergea mai departe – grăbită. Dar pe terasa celor doi, timpul curgea cu rost.
Și undeva, în buzunarul fiecăruia, un plan începea să crească. În liniște. Ca o investiție. Sau ca o idee bună după alegeri.
