Într-o lume în care „bărbatul adevărat” pare că vine cu un ceas scump, o atitudine agresivă și o serie de videoclipuri virale, tinerii sunt adesea prinși între tentația spectacolului și realitatea tăcută a responsabilității. Rareș, un tânăr de 21 de ani, inteligent dar influențabil, vine să discute tocmai această dilemă cu cei doi protagoniști ai noștri — Averescu, investitorul curajos, și Chivernisescu, păstrătorul principiilor într-o epocă a grobianismului ambalat în filtre.
— Domnule Averescu, v-am urmărit zilele trecute într-un interviu. Mi-a plăcut cum ați vorbit despre bani, dar am și eu o întrebare… ce părere aveți despre influențele astea moderne de pe internet? Gen stilul ăsta agresiv, luxos, de „bărbat alfa care cucerește tot”?
Averescu ridică o sprânceană. Lângă el, Chivernisescu înclină ușor capul – expresia de pe chipul său părând să spună că e momentul să lăsăm aparențele și să vorbim despre esență.
— Rareș, să-ți spun un lucru, zise Averescu, privind drept în ochii tânărului. În ziua de azi, dacă nu vinzi o imagine puternică, lumea zice că ești slab. Dar mie-mi plac mai mult cei care nu strigă puterea, ci o construiesc. Și da, știu la ce te referi: luxul afișat, limbajul dur, atitudinea provocatoare. Prinde bine pe net, dar în viață nu ține prea mult, mai ales când e doar o mască.
Rareș, îmbrăcat sport, cu telefonul în mână, este genul de tânăr care pare că își caută direcția într-o lume cu prea multe voci. A văzut destule videoclipuri despre „cum să devii milionar în trei pași” și simte că trebuie să aleagă o cale — cât mai repede.
— Sunt motivaționale totuși, nu? Te fac să vrei mai mult…
— Te fac să vrei mai mult decât ai, nu să devii mai bun decât ești, interveni Chivernisescu. Asta e diferența. Iar dacă tot ce vrei e să epatezi, ai pierdut deja cursa.
— Și cum îți dai seama că visele tale mari nu sunt, de fapt, capcane frumos ambalate?
— În clipa în care începi să te compari cu imagini, nu cu oameni, zise Averescu. Sau când planul tău de viitor se reduce la „să fac bani rapid”, fără să știi de ce și cum. Nu zic că n-am visat și eu mașini scumpe la 20 de ani. Dar n-am avut niciuna mai valoroasă decât rezerva mea de economii.
Rareș zâmbi, ușor jenat.
— Eu nici n-am economii… Am cheltuit aproape tot din ce am câștigat vara trecută. Am zis că, dacă nu-mi fac plăcerile acum, mai târziu poate n-o să mai pot.
— E o idee populară, dar păguboasă, spuse Chivernisescu. Fiecare leu pus deoparte la 21 de ani valorează mai mult decât unul câștigat la 40. Pentru că la 21 ai timp să înveți. La 40, lecțiile costă scump.
— Și ce pot face acum, concret?
— Începe simplu. Fă-ți un fond sau un cont separat. Pune lunar măcar 2-5% din ce câștigi, chiar dacă e puțin. Nu trebuie să fie o sumă mare — important e să fie regulat. După un an, vei avea o rezervă care înseamnă mai mult decât bani: încredere. E senzația că ești pregătit. Că nu depinzi de o ofertă „salvatoare” sau de un like viral.
— Adevărata putere, spuse Averescu, e să poți spune „nu” când toți ceilalți spun „da”, doar ca să pară puternici.
Rareș tăcu. Își privi telefonul, dar de data asta nu mai deschise nicio aplicație. Se gândea la ceva mai important decât notificările.
— Cred că am să încep cu ceva mic. Poate nu-mi mai iau brățara aia „de firmă” și pun banii deoparte. Într-o zi, o să-mi pot permite orice — și n-o să mai simt că trebuie s-o arăt altcuiva.
Chivernisescu zâmbi larg.
— E primul tău dividend, Rareș; un dividend mental, nu financiar!