Concurs „Promotorii educației financiare incluzive” – Eseu II

„Ce înseamnă cu adevărat să economisești – lecții din Averescu și Chivernisescu”

de Gheorghe Câmpian

A chivernisi, sau a cheltui? Aceasta e întrebarea.

Într-o lume presărată cu tentații frumos ambalate, Averescu și Chivernisescu au venit să atragă atenția asupra unor lucruri simple, dar prea des ignorate:

Disciplina financiară, economiile personale și siguranța zilei de mâine. Deși cei doi protagoniști ai serialului realizat de CAR RestartBPT au profiluri economice diferite, principala temă pe care au încercat să o aducă în atenția publicului a fost educația financiară, prin exemple de produse specifice și strategii de economisire.

„Ce înseamnă cu adevărat să economisești”?

La această întrebare legitimă, Averescu și Chivernisescu au încercat să răspundă în diferite moduri:

Depozitele bancare garantate, depunerile periodice în planurile gândite de diverse CAR-uri disponibile pe piață, aderarea la unul sau mai multe fonduri de investiții, sunt doar câteva opțiuni recomandate pentru cei care doresc să economisească o parte din venitul lor și să-și pună banii la treabă.

De ce să aleg un depozit sau un CAR când pot ține banii acasă?

Banii ținuți „la saltea” pot da o falsă senzație de siguranță. Îi ai, sunt acolo, îi poți număra ca în „Moara cu noroc” de ori câte ori simți nevoia, dar valoarea lor scade în timp din cauza inflației.

Prețurile cresc, nevoile se diversifică, iar banii economisiți în acest mod pot ajunge să nu mai fie suficienți pentru nevoia la care ar trebui să răspundă.

„Puțin câte puțin, se face plin”, spuneau cei doi protagoniști. Doar că pentru asta e nevoie de disciplină financiară.

O disciplină pe care, din păcate, nu o prea învățăm la școală.

Dacă, din clasele primare, ar exista în fiecare școală câte un profesor ca Averescu sau Chivernisescu, ar fi mai ușor. Am ști cu toții de la o vârstă fragedă ce înseamnă impulsul de a cheltui necontrolat și cum îl stăpânim, de ce uneori părinții trebuie să mai spună și câte un „nu” și, cu siguranță, am deveni adulți mai responsabili financiar.

Eu personal i-am descoperit târziu pe cei doi și toate exemplele lor despre cum să realizezi un plan financiar bine pus la punct, care să lucreze pentru tine.

Dacă aș fi economisit câte puțin încă de la primul salariu, aș fi putut investi astăzi în proiecte pe care mi le doresc realizate, dar sunt încă pe lista de așteptare.

Și totuși, nu e prea târziu. O strategie de economisire poate fi făcută oricând cu mențiunea că, pentru rezultate vizibile, ea trebuie respectată pe termen mediu și lung.

Citindu-i pe cei doi, am devenit interesat să economisesc și să învăț lucruri noi despre opțiunile existente.

Am început cu pași mici, înțelegând că orice sumă economisită contează pentru viitor.

Concluzie

Averescu și Chivernisescu sunt, pentru mine, două fețe ale aceleiași monede. Prin lecțiile lor m-au ajutat să am o relație mai bună cu banii mei, să economisesc și să investesc puțin câte puțin în fiecare lună.

Să economisești cu adevărat înseamnă să fi prudent, consecvent și calculat și să ai grijă de resursele tale. Și da, „Puțin câte puțin, se face plin”.

Averescu vs. Chivernisescu – Economisirea: Arta invizibilă a celor care văd departe

Averescu_si_Chivernisescu_Elections_3

 

Pe o terasă urbană cochetă, între două lumi: în stânga, silueta unei bănci monumentale, cu geamuri reflectând graba orașului; în dreapta, la umbra unei case de ajutor reciproc cu tencuiala proaspăt vopsită și afișe cu „fond social” și „dobândă cu suflet”, stăteau cei doi. Un cappuccino și un ceai verde se înfruntau, la fel ca stăpânii lor.

Averescu – în scaun rulant, cu un aer de tânăr investitor ce tocmai a descoperit un nou ETF cu promisiuni amețitoare.

Chivernisescu – nevăzător, bastonul sprijinit de masă, cu mișcări calculate și vocea calmă a cuiva care a făcut pace de mult cu ritmul economiei.

– Chivernisescule, ai stat drept în cabina de vot? – râde Averescu, rotind rapid roțile scaunului său rulant într-o piruetă scurtă, ca un trader entuziast când prinde un pont bun.

– Nu m-au lăsat să intru cu bastonul ridicat ca pe o sabie. Au zis că e zi de reflecție, nu de duel. – zâmbește Chivernisescu.

– Dar zi-mi tu, oracol de economie domestică, unde îți ții comoara? Sub saltea sau în bitcoin?

– Economisirea nu-i nici reluarea votului, nici băgatul în urne. E gestul tău zilnic, conștient. Poate fi un depozit la bancă – stabil, fără emoții. Sau un fond social la casa de ajutor reciproc – uman, solidar. Sau, dacă ești ca tine, cu sânge de rachetă, fonduri de investiții.

– Bine, dar tot trebuie să te miști! Nu merge doar să pui bani într-un borcan și să te porți cu el ca și cum ai fi la meditație zen: să-l privești fix sperând că înflorește dobânda.

– Ba chiar merge – dacă cânți ca Bach. Fiecare leu e o notă. Pus corect în partitură, ajunge simfonie. Ca Beethoven: a fost surd, dar a scris ce alții n-au auzit niciodată. Dacă îți faci timp să-ți orchestrezi veniturile și cheltuielile, în timp iese o capodoperă. Aia în care nu mai ai nevoie de aplauze din cinci în cinci ani.

– Adică dacă eu, un amator de câștiguri rapide, pun 100 de lei într-un fond, și mă uit la el cum înflorește…?

– …e ca și cum ai vota în avans pentru libertatea ta financiară. Și ghici ce: nimeni nu-ți poate anula votul.

– Mda. Deci economisirea nu e plictisitoare. E discretă. E o revoluție lentă, dar sigură.

– Exact. Averea nu vine doar din lovituri de piață. Vine din consecvență. E ca cititul în Braille: nu vezi literele, dar le simți sensul – și te duc mai departe.

– Ei bine, Chivernisescule, m-ai convins. Poate că nu e cool să economisești. Dar e genial să nu-ți fie frică de mâine.

– Și mâine începe azi. Cu fiecare leu lăsat să lucreze pentru tine. Nu pentru promoții de weekend.

În fundal, clopotul unei biserici bătea amiaza, iar lumea mergea mai departe – grăbită. Dar pe terasa celor doi, timpul curgea cu rost.

Și undeva, în buzunarul fiecăruia, un plan începea să crească. În liniște. Ca o investiție. Sau ca o idee bună după alegeri.